MONORÍMĂ, monorime, adj. (Despre poezii) Care are aceeași rimă la toate versurile. ♦ (Substantivat) Repetare a aceleiași rime într-o succesiune de versuri. – Din fr. monorime. Vezi definitia »

ponevíță, ponevíțe, s.f. (reg.) poneavă (v.) mică. Vezi definitia »

ADEVERÍNȚĂ, adeverințe, s. f. Dovadă scrisă de recunoaștere a unui fapt, a unui drept. – Adeveri + suf. -ință. Vezi definitia »

VERBÍNĂ s.f. Plantă erbacee cu frunze dințate, ascuțite la vârf și cu flori roșii, albe, purpurii sau liliachii, plăcut mirositoare; vervenă. [Var. verbenă s.f. / < lat., it. verbena, cf. fr. verveine]. Vezi definitia »

ACÁRNIȚĂ, acarnițe s.f. (reg.) Cutiuță în care se păstrează ace, ață și alte mărunțișuri necesare la cusut; acăriță Vezi definitia »