ștreh, ștréhuri, s.n. (reg.) loc unde se încheie căpriorii la acoperișul unei case. Vezi definitia »

ceh (céhi), s. m. – Locuitor al Cehiei. Sl. čechŭ; în vechime, cu pl. ceși. – Der. cehesc (var. ceșesc), adj. (ceh). Vezi definitia »

mașteh (-hi), s. m. – Tată vitreg. – Var. maștih, (Bucov.) maștie. Sl. (bg.) maštecha (Cihac, II, 188; Miklosich, Slaw. Elem., 29; Berneker, II, 27; Conev 58), cf. rus. mačecha, mag. mastoha. Înv., azi numai în Banat, Trans. și Mold de N. (ultima regiune lipsește din ALR, I, 154). – Der. meștehă (var. maștihă), s. f. (mamă vitregă). Vezi definitia »

EH interj. Exclamație care exprimă diverse sentimente: dispreț, resemnare, dezamăgire, necaz etc. – Onomatopee. Vezi definitia »

CROMLÉH s. n. monument megalitic cu caracter sacru din epoca bronzului, dintr-un cerc de pietre brute înfipte, vertical, în pământ la intervale regulate. (< fr. cromlech) Vezi definitia »