Definita cuvantului ponor
ponór (ponoáre), s. n. – Stîncă ascuțită; văgăună, groapă, rîpă. Sl. ponorŭ „loc unde un rîu se pierde sub pămînt” (Cihac, II, 276; Conev 39). – Der. ponorî, vb. (a se prăbuși, a se surpa); ponoritură, s. f. (surpătură); ponoros, adj. (plin de povîrnișuri).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ponor
CORUGATÓR adj., s. m. (mușchi) care încrețește pielea. (< lat. corrugator) Vezi definitia »
IMPLORATÓR, -OÁRE, imploratori, -oare, adj. Care imploră; care exprimă implorarea. – Din fr. implorateur. Vezi definitia »
ambasador, -oare, ambasadori, -oare s. m., s. f. (intl.) 1. complice la un delict 2. proxenet Vezi definitia »
OPTOCUPLÓR s. n. cuplor optic. (< fr. optocupleur) Vezi definitia »
FRĂMÂNTĂTÓR, frământătoare, s. n. Mașină pentru frământat aluatul. – Frământa + suf. -ător. Vezi definitia »