ATARAXÍE s.f. 1. (În filozofia antică greacă) Stare de liniște sufletească, liberă de griji și temeri. 2. (Med.) Stare patologică de pasivitate a unui organ, a unei funcții etc. [< fr. ataraxie, cf. gr. a – fără, taraxis – tulburare]. Vezi definitia »

TOPOTAXÍE s. f. mișcare de orientare a plantelor în funcție de izvorul de excitație; topotropism. (< fr. topotaxie) Vezi definitia »

RETRIBÚȚIE, retribuții, s. f. (Ieșit din uz) Salariu. – Din fr. rétribution. Vezi definitia »

VERTIGOFOBÍE s. f. fobie de vertij. (< fr. vertigophobie) Vezi definitia »

ETNOPSIHIATRÍE s. f. studiul bolilor mintale în raport cu faptele sociale proprii culturilor primitive și societăților industriale. (< fr. ethnopsychiatrie) Vezi definitia »