APÓD, -Ă I. adj. (despre animale) lipsit de picioare. II. s. n. pl. nume dat unor animale fără lipsa membrelor și forma alungită (holoturii, pești osoși, amfibieni). (< fr. apode/s/) Vezi definitia »

NOD s. n. 1. (mar.) unitate de măsură a vitezei navelor, de o milă marină (1852 m) pe oră. 2. element al unui graf. 3. element al unei rețele de comunicație care poate constitui sursa sau destinația semnalelor transmise prin rețea; intersecție a mai multor căi ferate sau rutiere. (< fr. noeud, engl. node) Vezi definitia »

DECAPÓD, decapode, s. n. 1. (La pl.) Ordin de crustacee cu zece picioare; (și la sg.) crustaceu care face parte din acest ordin. 2. (La pl.) Ordin de cefalopode care au zece tentacule și un rudiment de cochilie; (și la sg.) moluscă din acest ordin. 3. (Tehn.) Locomotivă cu aburi cu cinci osii motoare cuplate, folosită la trenurile de marfă. – Din fr. décapodes. Vezi definitia »

CATÓD, catozi, s. m. 1. Electrod prin care iese curentul electric continuu de conducție dintr-o baie de electroliză, la polul negativ al sursei. 2. Electrod al unui tub electronic care emite electroni. – Din fr. cathode. Vezi definitia »

NEODAMÓD s. m. (ant.) nume dat în Sparta iloților liberați și descendenților lor. (< fr. neódamode, gr. neodamodes) Vezi definitia »