OBIJDUÍRE, obijduiri, s. f. (Înv.) Faptul de a obijdui; asuprire, împilare. Ofensă, jignire. – V. obijdui. Vezi definitia »

DECANTÁRE s.f. Acțiunea de a decanta; decantație. [< decanta]. Vezi definitia »

a se da mare expr. a se lăuda, a se grozăvi. Vezi definitia »

INACTIVÁRE s.f. Acțiunea de a inactiva și rezultatul ei. ♦ Suprimare a unei activități; (spec.) suprimarea activității unui agent biologic printr-un factor fizic sau chimic. [< inactiva]. Vezi definitia »

CAROL CEL MARE (CHARLEGMAGNE) [șarləmáñ], rege al francilor (768-814) și împărat al Occidentului (800-814). Cel mai de seamă reprezentant al dinastiei Carolingilor. A purtat războaie cu saxonii, bavarezii, longobarzii, arabii, avarii, slavii ș.a., lărgind considerabil hotarele statutului său, pentru apărarea căruia a înființat mărci de graniță (Altmark, Ostmark, marca spaniolă ș.a.); a reformat administrația, justiția, armata și a sprijinit cultura și biserica. Domnia lui C. a marcat o etapă importantă în cristalizarea relațiilor feudale în Europa apuseană. Vezi definitia »