Definita cuvantului proră
próră (próre), s. f. – Partea de dinainte a unei nave. – Var. provă, înv. pruă. Lat. prora (sec. XIX), var. din ngr. πρόβα.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu proră
prâhă s.f. sg. (reg.; cu sens colectiv) strat epidermic subțire, care se cojește în unele boli de piele; scuamă. Vezi definitia »
NECUVIÍNȚĂ, necuviințe, s. f. Lipsă de respect; faptă, atitudine, vorbă lipsită de cuviință; indecență, obrăznicie; impolitețe, grosolănie, mojicie. – Ne- + cuviință. Vezi definitia »
FULTUIÁLĂ s. f. v. fuituială. Vezi definitia »
CUCÚLĂ s. f. 1. veșmânt cu glugă din stofă groasă și aspră, purtat de călugării catolici. 2. (bot.) organ concav în formă de capișon. (< fr. cuculle, lat. cucullus, glugă) Vezi definitia »
BANDÚRĂ2, banduri, s. f. Instrument muzical popular ucrainean ca o chitară cu gâtul scurt, prevăzut cu 8 până la 24 de coarde. – Din ucr. bandura. Vezi definitia »