BLAMÁ, blamez, vb. I. Tranz. A dezaproba (în public); a condamna, a reproba. – Fr. blâmer. Vezi definitia »

ÎNCĂTĂRĂMÁ, încătărămez, vb. I. Tranz. A încheia, a prinde îmbrăcămintea sau încălțămintea în catarame. – În + cataramă. Vezi definitia »

SCRUMÁ, scrumez, vb. I. A îndepărta, a scutura scrumul de la capătul țigării. Vezi definitia »

KÁRMA s. f. (În sistemul filozofic brahmanic) Noțiune care desemnează o lege universală în virtutea căreia soarta oamenilor ar fi determinată de acțiunile lor din încarnările anterioare; fatalitate, destin. – Din engl., fr. karma. Vezi definitia »

INTIMÁ vb. I. tr. 1. A pune în vedere (ceva), a notifica cu autoritate. 2. (Jur.) A chema în judecată, a cita în fața unei jurisdicții superioare. [< lat. intimare, cf. fr. intimer]. Vezi definitia »