călîci (-iuri), s. n. (Înv.) Spadă. Se spunea mai ales despre spada pe care sultanul obișnuia s-o dăruiască domnitorilor, ca semn al învestirii. – Var. calîci. Tc. kiliç (Șeineanu, III, 25; Lokotsch 1040). Vezi definitia »

a face troacă de porci expr. a ocărî, a mustra. Vezi definitia »

UIMĂCÍ, uimăcesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se zăpăci, a rămâne uimit. – Din uimi + buimăci. Vezi definitia »

morîncí (-césc, -ít), vb. – 1. (Olt.) A sfărîma, a zdrobi. – 2. (Olt.) A lucra prost, de mîntuială. – 3. (Mold.) A copleși, a împovăra, a mîhni. – Var. (Mold.) moronci. Creație expresivă, cf. morocăni, morfoli. Pentru var. moldovenească s-a propus o der. din rut. morocyty (Candrea; Scriban); dar identitatea cu morînci este evidentă. – Der. morînceală, s. f. (lucru de mîntuială); morîndău, s. n. (talmeș-balmeș, bălmăjeală), cf. borîndău; morînglav, adj. (varietate de porumb), comp. cu glavă „căpățînă”; cf. morococean, s. m. (varză de calitate proastă), cuvînt atestat numai la Stoica Ludescu (sec. XVII), comp. cu cocean; morofleac, s. m. (leneș), în Olt., comp. cu fleac. Vezi definitia »

nimuricí, nimuricésc, vb. IV (reg.) 1. a (se) schilodi. 2. (refl.) a se chirci; a se cocoșa, a se gârbovi. Vezi definitia »