beleá (beléle), s. f. – Lovitură, necaz, supărare. – Mr. bilé, bileauă, megl. bilea. Tc. bela (Roesler 589; Șeineanu, II, 45; Lokotsch 194); cf. ngr. μπελιᾶς, alb. belja, bg. belja, sb. belaj. Cf. belaliu. Vezi definitia »

ENEA- Element prim de compunere savantă cu semnificația „nouă”. [Pron. -ne-a-. / < fr. ennéa-, cf. gr. ennea]. Vezi definitia »

TREIZÉCILEA, TREIZÉCEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; de obicei adjectival) Care se află în numărătoare între al douăzeci și noulea și al treizeci și unulea. – Treizeci + le + a. Vezi definitia »

PLUMÂNĂREÁ / PLUMÂNĂRÍCĂ s. f. prin analogie cu plămânărícă / plămânăreá. [Dicționar ortografic] Vezi definitia »

legea lustrației – am incercat sa gasesc in dictionar Vezi definitia »