CLÁSIC, -Ă, clasici, -ce, adj. 1. (Despre opere literare, științifice, artistice) Care servește ca model de perfecțiune, care poate fi luat drept model; p. ext. care este scris după canoanele obișnuite, tradiționale. ♦ (Despre scriitori, artiști, oameni de știință etc.; adesea substantivat) De mare valoare, a cărui operă își păstrează importanța de-a lungul veacurilor, rămâne în patrimoniul cultural-științific al unui popor sau al lumii. 2. Care concentrează caracteristicile (bune sau rele ale) unui lucru, ale unei acțiuni, ale unei situații etc.; tipic, caracteristic; care este folosit în mod curent. Procedeu tehnic clasic 3. Care aparține clasicismului, privitor la clasicism. – Din fr. classique, lat. classicus. Vezi definitia »

PANROMÁNIC, -Ă adj. Referitor la toate popoarele romanice sau neolatine. [Cf. germ. panromanisch]. Vezi definitia »

samodrăjávnic, samodrăjávnici, s.m. (înv.) suveran absolut; autocrat. Vezi definitia »

gaélic, -ă adj. referitor la gali. • (s.n.) dialect celtic din Irlanda și Scoția. (din engl. gaelic, fr. gaelique) Vezi definitia »

SEMIPORTÍC s.n. (Constr.) Aparat de ridicat cu o șină de rulare pe sol și alta fixată de o construcție. [< fr. semi-portique]. Vezi definitia »