Definita cuvantului răcan
răcán (răcáni), s. m.1. Brotac. – 2. Recrut. Origine incertă, dar sigur expresivă. După Spitzer, Dacor., IV, 668, de la o rădăcină *rac de origine onomatopeică ca orac în orăcăi. Această explicație se potrivește pentru primul sens; dar al doilea pare că presupune în sursa expresivă un al doilea sens, de „grosolănie, obiect necizelat”, care apare și în unele cuvinte înrudite, dintre cele ce urmează. Der. de la un lat. raccanus, din raccāre „a răcni” (Pușcariu, Dacor., III, 687-9; REW 7019; Candrea), cf. it. raganello „brotac”, sau din rac „cancer” (Scriban) este îndoielnică. Cf. it. rácano „șopîrlă”, racola „broască”, cuvinte tot expresive (Prati, 808). Der. răcănel (var. Bucov. răcăteț, racateț, Trans. racachici), s. m. (brotac): rachet, s. n. (cîntecul broaștei); răchițel, s. m. (Maram., brotac); răcădui, vb. (Mold., a se răsti la cineva), pe care Tiktin și Candrea îl leagă în mod greșit de răgădui; răgălie (var. răgățină, răgățînă), s. f. (îngrămădire de lemne, bușteni etc., tufă noduroasă), var. probabil prin contaminare cu rădăcină (după Tiktin din sl. rogŭ „corn”); radină (var. ratină), s. f. (Olt., tufă), cu același schimb din răgacerădașcă; rătăcană (var. rătăcanie), s. f. (Mold., mărăciniș urît), cu metateză; rătăcănos, adj. (Mold., neregulat); rancote, s. f. pl. (Olt., Trans., rămuriș, crengi), de la aceeași rădăcină expresivă, cu infixul nazal; rascote, s. f. pl. (rămuriș), var. cuvîntului anterior; răscoage, s. f. (răchițică, Epilobium angustifolium). Cf. rătăci.

Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu răcan
CICERONIÁN, -Ă adj. propriu lui Cicero. ◊ care imită pe Cicero; (p. ext.) exemplar, impecabil. (< fr. cicéronien) Vezi definitia »
BUTÁN s.n. Hidrocarbură saturată din seria parafinelor, cu patru atomi de carbon în moleculă. [< fr. butane]. Vezi definitia »
HÁTMAN (HATMÁN), hatmani, s. m. (În evul mediu) 1. Boier de divan în Moldova, care era însărcinat de domn cu comanda întregii oștiri, având în același timp și funcția de pârcălab și portar al Sucevei; mare spătar; titlu purtat de acest boier. 2. Titlu purtat de marii comandanți ai oștilor polone și ai celor căzăcești; persoană având acest titlu. – Din pol. hetman. Vezi definitia »
TRANSNISTREÁN, -Ă, transnistreni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Al Transnistriei, privitor la Transnistria, din Transnistria. 2. S. m. și f. Locuitor din Transnistria. – Adaptare după transnistrian, -ă adj., s. m. și f. – [DO] Vezi definitia »
ASSUAN (ASWẴN) oraș în Egipt, pe dreapta Nilului, în aval de cataracte; 195,7 mii loc. (1986). Ind. siderurgică și textilă. Barajul As-Sadd al-Ali (110 m înălțime și 4 km lungime), formează lacul de acumulare Nasser (hidrocentrală – 2.100 MW). În apropiere, celebrele ins. Philae (ruinele templului Isis) și Elephantine. Ruinele templului lui Ptolemeu Euergetes. Numele vechi: Syene. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z