pronúme (pronúme), s. n. – 1. Parte de vorbire care ține locul unui substantiv. – 2. Nume (de familie). – Fr. pronom, tratat după paralelismul nom – nume (după opinia neverosimilă a lui Tiktin, rom. ar fi un calc din rus. prozvanie). Cel de al doilea sens este rezultatul unei duble confuzii, a fr. pronom cu prénom, și sensul de „nume de botez” cu cel de „supranume”; pentru care unii puriști recomandă forma prenume, s. n., care se folosește numai pentru prenumele latine. Vezi definitia »

PROCELARIIFÓRME s. f. pl. ordin de păsări marine, cu ciocul din mai multe plăci alăturate: albatrosul și petrelul. (< fr. procellariiformes) Vezi definitia »

me Vezi definitia »

CONSOMÉ s. n. v. consommé. Vezi definitia »

ARGĂȚÍME s. f. Mulțime de argați; totalitatea argaților. – Din argat + suf. -ime. Vezi definitia »