ETIMOLOGÍE s. f. 1. stabilire a originii unui cuvânt prin explicarea evoluției lui fonetice și semantice. ♦ ~ multiplă = explicarea originii unui cuvânt prin mai multe etimoane. ♦ ~ populară = modificare a formei unui cuvânt sub influența unui alt cuvânt mai cunoscut, cu care are asemănări și de la care s-ar putea crede că derivă. 2. etimon. 3. ramură a lingvisticii care studiază istoria cuvintelor, stabilind originea și evoluția formei și a sensului lor. (< fr. étymologie, lat., gr. etymologia) Vezi definitia »

FRATRÍE s. f. 1. subdiviziune a triburilor grecești antice (atice). ◊ grup de mai multe ginți înrudite între ele prin legături de sânge. 2. grupare mare de plante apropiate genetic. (< fr. phratrie, gr. phratria) Vezi definitia »

INARMONÍE s.f. Lipsă de armonie. [Gen. -iei. / cf. fr. inharmonie]. Vezi definitia »

GOLIARDÍE s. f. spirit de goliard; năzdrăvănie, libertinism; nonconformism. (< fr. goliardie) Vezi definitia »

BALNEOGEOLOGÍE s.f. Studiul relațiilor dintre apele minerale și structura geologică respectivă. [Pron. -ne-o-ge-o-. / < fr. balneogéologie]. Vezi definitia »