JERÁTEC s. n. v. jăratic. Vezi definitia »

DRIOPITÉC, driopiteci, s. m. Maimuță fosilă antropomorfă, considerată deopotrivă strămoș al maimuțelor antropoide și hominizilor. [Pr.: dri-o-] – Din numele științific lat. Dryopithecus. Vezi definitia »

TANRÉC s. m. mamifer insectivor nocturn din Madagascar, asemănător cu ariciul, care își face galerii în pământ. (< fr. tanrec) Vezi definitia »

BERBÉC, berbeci, s. m. I. 1. Masculul oii. 2. (La sg. art.) Constelație din emisfera boreală, în dreptul căreia trece soarele între 21 martie și 21 aprilie; unul dintre cele douăsprezece semne ale zodiacului. II. 1. (Înv.) Mașină de război întrebuințată la spargerea zidurilor și porților unei cetăți asediate. 2. Dispozitiv mecanic sau manual compus dintr-o piesă grea care acționează prin cădere, folosit la baterea pilonilor, bătucitul pământului, spargerea bucăților mari de fontă etc. ◊ Lovitură de berbec = izbitură a coloanei de lichid într-o conductă, produsă când scurgerea lichidului e oprită brusc. [Var.: berbéce s. m.] – Lat. berbex, -ecis (= vervex). Vezi definitia »

NEOPITÉC s. m. specie de maimuță fosilă de la începutul erei terțiare. (< fr. néopithéque) Vezi definitia »