VISĂTÓR, -OÁRE, visători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care visează, care este înclinată spre reverie, spre meditație; p. ext. (persoană) care este lipsită de simț practic; (persoană) care preconizează un ideal și îl trăiește ca pe o realitate vie, care se lasă condus de utopii. – Visa + suf. -ător. Vezi definitia »

DRĂCUȘÓR, drăcușori, s. m. Diminutiv al lui drac; drăculeț. ♦ Fig. Copil vioi, zglobiu, neastâmpărat. – Drac + suf. -ușor. Vezi definitia »

ȘINÓR, șinoare, s. n. (Reg.) Șnur, șiret; găitan. – Din magh. zsinór. Vezi definitia »

EFUZÓR s. n. partea din spate, cu secțiune crescătoare, prin care sunt evacuate gazele arse dintr-un reactor. (< fr. effuseur) Vezi definitia »

SOSITÓR, -OÁRE, sositori, -oare, adj. (Rar) Care sosește, care vine, ajunge undeva. ◊ Bob sositor = bob (folosit în ghicitul cu bobii) care cade stingher în partea dreaptă a ciurului și care este socotit că prevestește sosirea cuiva; p. ext. musafir care sosește pe neașteptate. – Sosi + suf. -tor. Vezi definitia »