Definita cuvantului rebegi
rebegí (rebegésc, rebegít), vb. – A amorți de frig, a se zgribuli, a se chirci. Origine incertă. Poate din mag. rebegni „a tremura” (Tiktin; Candrea). Der. din sl. zębsti „a îngheța” (Cihac, II, 311) nu este probabilă; cf. Byhan 341. Der. rebegeală, s. f. (frig).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu rebegi
BETEGÍ vb. IV. v. beteji. Vezi definitia »
PISĂGÍ, pisăgesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A pisa. – Din pisa. Vezi definitia »
potlogí, potlogésc, vb. IV 1. (pop.; despre încălțăminte) a pune potloage (petice) pentru a repara; a cârpi, a petici; a pingeli, a tălpui (cu potloage). 2. (refl., reg.; fig.) a-și duce viața de azi pe mâine. 3. (reg.; fig.) a face un mic necaz, un mic rău. 4. (reg.) a (se) bătători, a (se) presa, a (se) turti. Vezi definitia »
betegí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. betegésc, imperf. 3 sg. betegeá; conj. prez. 3 să betegeáscă Vezi definitia »
ÎNDRĂGÍ, îndrăgesc, vb. IV. Tranz. A simți atracție, afecțiune, dragoste pentru cineva sau ceva; p. ext. a iubi. ♦ Refl. recipr. (Pop.) A se iubi. – În + drag. Vezi definitia »