Definita cuvantului rediu
rédiu (-ii), s. n. – Pădurice, crîng. – Var. răd(iu), redie, rediș, rădiac. Sl. rĕdy „în întuneric” (Tiktin), cf. desiș, sp. fosca. Der. din mag. rét, cf. rît (Scriban) pare mai puín sigură.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu rediu
TABULÁRIU s.n. Arhivă publică sau particulară din vechea Romă. [Pron. -riu. / < lat. tabularium]. Vezi definitia »
IU interj. (Repetat) Strigăt pe care îl scot flăcăii la horă și care însoțește strigăturile. ♦ Strigăt care exprimă spaima. – Onomatopee. Vezi definitia »
VEXATÓRIU, -IE adj. (Liv.) Contrariant; ofensator, jignitor; vexant. [Pron. -riu. / cf. fr. vexatoire].
Vezi definitia »
CIÁȚIU s. n. inflorescență cimoasă, o grupare de mai multe flori mascule fără înveliș, cu o singură floare femelă. (< lat. cyathium) Vezi definitia »
STRĂLÚCIU, străluciuri, s. n. (Rar) Strălucire, luciu. – Din stră- + luciu. Vezi definitia »