BENEFÍCIU s.n. 1. (În feudalism) Concesiune de pământ făcută de un suzeran unui vasal ca recompensă în schimbul unor obligații (de ordin militar). 2. Folos, profit, câștig (de pe urma unei situații, dintr-o proprietate etc.) ♦ Venit net al unei întreprinderi. ◊ (Jur.) Beneficiu de inventar = drept de care se bucură un moștenitor de a accepta condiționat o succesiune căreia nu îi cunoaște datoriile care o grevează; sub beneficiu de inventar = în mod provizoriu, sub rezerva verificării. [Pron. -ciu. / < lat. beneficium, cf. fr. bénéfice, it. beneficio]. Vezi definitia »

saegíu (saegíi), s. m. – Băiat la cai, rîndaș. – Var. saigiu. Tc. sayici (Șeineanu, II, 307). Vezi definitia »

ATHANASIU, Jean (1885-1938, n. București), bariton român. Unul dintre fondatorii Operei Române din București. Roluri principale în „Rigoletto”, „Tosca” ș.a. interpretate cu un deosebit simț dramatic. Vezi definitia »

DONÁRIU s. n. 1. parte a unui templu sau a altui edificiu antic unde se păstrau ofrandele aduse zeilor. 2. piesă, obiect cu caracter votiv. (< fr., lat. donarium) Vezi definitia »

PĂTLĂGINÍU, -ÍE, pătlăginii, adj. (Înv. și pop.) Violet-închis, vânăt. – Din tc. patlıcani. Vezi definitia »