silítră s. f. – Azotat de potasiu. – Var. salitră, salitru. Pol. salitra (sec. XVII), cf. rus. selitra, sb. šalitra. Vezi definitia »

DEVIÁNȚĂ s. f. tip de conduită care se abate de la regulile admise de societate. (< fr. déviance) Vezi definitia »

GHÍBRĂ s. f. (mar.) partea curbată a etravei. (< fr. guibre) Vezi definitia »

șătrăríță, șătrăríțe, s.f. (înv.) șătrăreasă, soția șătrarului. Vezi definitia »

ELOCVÉNȚĂ s. f. Însușirea de a fi elocvent; arta de a vorbi frumos, emoționant, convingător. ♦ Expresivitate. [Var.: (înv.) elocínță s. f.] – Din fr. éloquence, lat. eloquentia. Vezi definitia »