MÍRE, miri, s. m. Nume purtat de bărbat în ziua sau în preajma căsătoriei sale. ♦ (La pl.) Nume dat, în ziua sau în preajma căsătoriei, celor două persoane care se căsătoresc. – Cf. alb. mirë „bun”. Vezi definitia »

AUTOPROTEJÁRE, autoprotejări, s. f. Acțiunea de a se autoproteja. [Pr.: a-u-] – V. autoproteja. Vezi definitia »

ZONÁRE s.f. Zonificare. [< it. zonare]. Vezi definitia »

PRIVIGHETOÁRE, privighetori, s. f. Gen de păsări călătoare insectivore, de culoare brună-roșcată, care cântă foarte frumos (Luscinia); pasăre care aparține acestui gen; filomelă. [Var.: (reg.) privighitoáre s. f.] – Priveghea + suf. -toare. Vezi definitia »

CĂLĂFĂTUIRE (‹ ngr.) s. f. Operație de astupare cu calafat a rosturilor dintre scîndurile bordajelor sau ale punții unei nave din lemn în vederea etanșării; peste calafat se toarnă un strat de bitum. Vezi definitia »