storî (-rắsc, -ít), vb. – (Banat) A dispărea, a pieri. Origine îndoielnică. După Candrea, din lat. *extorrêre. Vezi definitia »

nezî, nezắsc, vb. IV (reg.) a prevesti. Vezi definitia »

a-i vârî (cuiva) pumnul în gură expr. a împiedica (pe cineva) în mod brutal să vorbească sau să acționeze. Vezi definitia »

STOBORÎ́, stoborắsc, vb. IV. Tranz. (Trans.) A îngrădi cu stoboruri², uluci. (stobor² + suf. -î) Vezi definitia »

zădăr'î (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărắsc, imperf. 3 sg. zădărá, perf. s. 3 sg. zădăr'î 3 pl. zădăr'âră; conj. prez. 3 să zădăráscă; ger. zădăr'ând; part. zădărâ't Vezi definitia »