CUMPĂNÍRE, cumpăniri, s. f. Acțiunea de a (se) cumpăni și rezultatul ei. 1. Echilibru. ◊ Expr. (A ține arma) în cumpănire = (a ține arma) de mijloc (sprijinindu-și mâna de șold). 2. Fig. Măsură justă; chibzuială (în vorbe sau în fapte). – V. cumpăni. Vezi definitia »

părțitoáre, părțitóri, s.f. (reg.) parte a șurii în care se păstrează nutrețul. Vezi definitia »

TUTELÁRE s. f. Acțiunea de a tutela și rezultatul ei. – V. tutela. Vezi definitia »

PRIMÁRE s. m. v. primar. Vezi definitia »

sogătoáre s.f. (reg.) albie mică în care se frământă aluatul dospit. Vezi definitia »