Definita cuvantului rută
rútă (rúte), s. f. – Virnanț (Ruta graveolens). Lat. ruta, cultism din sec. XVII. Nu este cuvînt moștenit, în ciuda părerii lui Pușcariu 1489, nici probabil sl. (cf. Miklosich, Slaw. Elem., 43) sau mag. (Gáldi, Dict., 155). – Der. rutișor, s. m. (plante, Thalictrum angustifolium, T. minus, T. flavum).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu rută
REMÓNTĂ, remonte, s. f. (Și în sintagma cal de remontă) Cal tânăr (de tracțiune), folosit în armată. ♦ Serviciu militar însărcinat cu procurarea cailor pentru armată. – Din fr. remonte. Vezi definitia »
VOCÁBULĂ s.f. (Liv.) 1. Cuvânt, vorbă. 2. Unitate, element de vocabular (2) [în DN]. [< lat. vocabulum]. Vezi definitia »
CÂMPEÁNCĂ, câmpence, s. f. Femeie care locuiește la câmp (1), la șes sau p. ext., la țară. – Câmpean + suf. -că. Vezi definitia »
TRESTIOÁRĂ, trestioare, s. f. 1. Diminutiv al lui trestie. 2. Numele mai multor plante graminee cu tulpina înaltă, asemănătoare cu trestia (Calamagrostis). [Pr.: -ti-oa-] – Trestie + suf. -ioară. Vezi definitia »
OIȘOÁRĂ, oișoare, s. f. (Pop.) Oiță (1). [Pr.: o-i-] – Oaie + suf. -ișoară. Vezi definitia »