ABLATÍV, ablative, s. n. Caz al declinării care indică, în unele limbi, punctul de plecare, iar în limba latină și instrumentul, cauza etc. ♢ (În limba latină) Ablativ absolut = construcție cu rol de propoziție circumstanțială în care subiectul și numele predicativ se pun la ablativ. – Fr. ablatif (lat. lit. ablativus). Vezi definitia »

IMUNODEPRESÍV, -Ă, imunodepresivi, -e, adj. (Med.; despre substanțe, tratamente etc.) Care inhibă procesele imunogenetice; imunosupresiv. – Din fr. immunodépressif. Vezi definitia »

CARITATÍV, -Ă adj. Caritabil. [Cf. it. caritativo, fr. charitatif]. Vezi definitia »

AFECTÍV, -Ă adj. 1. referitor la sentimente, la afect (1). 2. care dovedește afecțiune; sensibil, sentimental. (< fr. affectif, lat. affectivus) Vezi definitia »

TERMOREACTÍV, -Ă adj. (Despre substanțe) Care sub acțiunea căldurii se înmoaie și se poate prelucra, întărindu-se apoi ireversibil. [Pron. -re-ac-. / cf. fr. thermoréactif]. Vezi definitia »