sculătór, sculătoáre, s.m. și f. 1. (s.m.; înv. și reg.) ceas deșteptător. 2. (s.f.; înv.) înviere. 3. (s.f.; fig.; înv.) redresare, refacere, îndreptare (dintr-o situație proastă). 4. (s.m.; înv.) inamic, vrăjmaș. 5. (s.f.; reg.) numele mai multor plante erbacee folosite mai ales ca plante medicinale: a) gemănariță. b) poroinic. c) untul-vacii. d) vătămătoare. e) linariță etc. Vezi definitia »

VORBITÓR, -OÁRE, vorbitori, -oare, adj., subst. I. Adj. 1. Care vorbește; care folosește limbajul articulat. ♦ Care vorbește plăcut (și mult); vorbăreț, comunicativ. 2. Evident, edificator, elocvent. II. S. m. și f. 1. Persoană care vorbește, care folosește limbajul articulat. ♦ Persoană care povestește, care discută cu alții. 2. Orator, conferențiar. III. S. n. Cameră specială destinată întrevederilor dintre o persoană aflată într-un internat, într-un cămin etc. și cineva venit din afară. – Vorbi + suf. -tor (III după fr. parloir). Vezi definitia »

DECORTICATÓR s.n. Mașină folosită pentru decorticarea boabelor unor plante (cerealiere, leguminoase sau oleaginoase). [Pl. -oare. / < decortica + -tor, cf. engl. decorticator]. Vezi definitia »

PROCESÓR s. n. (inform.) 1. echipament, element de bază al unui ordinator, capabil să efectueze un set de instrucțiuni. 2. program general al unui sistem de exploatare care execută o funcție complexă omogenă. (< engl. processor, fr. processeur) Vezi definitia »

cartofór (cartofóri), s. m. – Trișor. Ngr. ϰαρτοφόρος (Gáldi 158). Vezi definitia »