Definita cuvantului sănduc
săndúc (-curi), s. n. – Cufăr, ladă. – Var. sandîc, sînduc, sunduc. Tc. sanduk (Șeineanu, II, 313), cf. ngr. σεντούϰι, bg., sb. sanduk, pol., rus. sanduk. Săndulie, s. f. (lădoi), cuvînt mold. folosit de V. I. Popa, probabil în loc de *sănduclie.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu sănduc
NUBÚC s. n. v. năbuc. Vezi definitia »
FUNDÚC, funduci, s. m. Monedă veche turcească de aur, care a circulat și în țările române în sec. XVIII; funducliu. – Din tc. findic. Vezi definitia »
stuc (-curi), s. n. – Material folosit în decorații arhitectonice; decorație arhitectonică. – Var. ștuc, și der. Fr. stuc. – Der. stuca, vb. (a orna cu stuc); stucatură, s. f., din it. stuccatura. – Var. din germ. Stuck (Borcea 213). Vezi definitia »
turlúc, turlúce, s.n. (reg.) 1. groapă de cărbuni; cărbunărie. 2. grămadă, stivă de lemne făcută cărbuni. 3. vizuină. 4. local de proastă reputație. Vezi definitia »
tutulúc, -ă, tutulúci, -ce, adj. (reg.) prostănac. Vezi definitia »