Definita cuvantului șapcă
șápcă (șépci), s. f. – Capelă, caschetă. – Mr., megl. șapcă. Sl. šapŭka, bg., sb., cr., rus. šapka (Miklosich, Fremdw., 128; Cihac, II, 385; Conev 84; Ivănescu, BF, VI, 104), cf. pol. czapka (› ceapcă, s. f., înv., coif, cască), mag. csapka (Treml, Hung. Jb., IX, 302), tc. șabka. – Der. șepcar, s. m. (cel care confecționează șepci); șepcărie, s. f. (fabrică, magazin de șepci); șapcaliu, s. m. (persoană care poartă capelă), din tc. șapkali (Graur, Rom., LIII, 384; Scriban).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu șapcă
BĂCĂNÍȚĂ, băcănițe, s. f. (Rar) Nevasta băcanului. – Din băcan2 + suf. -iță. Vezi definitia »
grániță (gránițe), s. f. – Frontieră, hotar. – Mr. graniță. Sl. (bg., sb., cr., slov., pol., rus.) granica (Miklosich, Slaw. Elem., 18; Miklosich, Lexicon, 142; cf. Gáldi, Dict., 177). – Der. grănicer, s. m. (paznic de frontieră); grăniceresc, adj. (propriu grănicerilor). Vezi definitia »
potoríță, potoríțe, s.f. (reg.) 1. nume de monedă veche cu valoare de 10-20 de bani. 2. unitate de măsură pentru volume egală cu o jumătate de metru cub. 3. (înv.) veche măsură de capacitate. Vezi definitia »
EXÍNĂ s. f. membrană protectoare externă a grăuntelui de polen, a sporilor. (< fr. exine) Vezi definitia »
SUBTERÁNĂ s.f. Încăpere, galerie aflată în întregime sub pământ; excavație subterană. [< subteran]. Vezi definitia »