BIRLÍC, (1) birlici, s. m., (2) birlicuri, s. n. 1. S. m. As (1). 2. S. n. Spetează verticală la zmeul cu care se joacă copiii. – Din tc. birlik. Vezi definitia »

FANÁTIC, -Ă I. adj., s. m. f. (om) dominat de fanatism; foarte zelos; animat de o exaltare religioasă. II. (despre sentimente, manifestări) care dovedește fanatism; pătimaș, intolerant. (< fr. fanatique, lat. fanaticus) Vezi definitia »

ANTIFILOZÓFIC, -Ă adj. Împotriva filozofiei; nepotrivit cu filozofia. [Cf. fr. antiphilosophique]. Vezi definitia »

CARBÓLIC adj. acid ~ = acid fenic. (< fr. carbolique) Vezi definitia »

BEȘLÍC, beșlici, s. m. Monedă turcească de cinci parale, care a circulat și în Țara Românească. – Din tc. beșlik. Vezi definitia »