DIALÉCTIC, -Ă I. adj. 1. conform cu principiile dialecticii; bazat pe dialectică. 2. care privește fenomenele de pe pozițiile dialecticii. II. s. f. 1. (ant.) arta de a ajunge la adevăr descoperind contraziceri în raționamentul adversarului. 2. (în evul mediu) arta deosebirii adevărului de neadevăr. 3. (în filozofia marxistă) teorie generală despre dezvoltarea naturii, a societății și gândirii, precum și metodă de cunoaștere și de transformare a lumii. 4. procesul mișcării și al dezvoltării fenomenelor. (< fr. dialectique, lat. dialecticus) Vezi definitia »

STEREOCRÓMIC, -Ă adj. Referitor la stereocromie. [< fr. stéréochromique]. Vezi definitia »

CITOFIZIOLÓGIC, -Ă, citofiziologici, -ce, adj. De citofiziologie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. cytophysiologique. Vezi definitia »

EUPÉPTIC, -Ă adj., s. n. (medicament) care ușurează mistuirea. (< fr. eupeptique) Vezi definitia »

DUMBRÁVNIC, dumbravnici, s. m. Plantă erbacee cu miros caracteristic, cu frunze late, cu flori purpurii, trandafirii, roz sau albe, folosită și ca plantă medicinală și meliferă (Melittis melissophyllum). – Din sl. donbravĩnŭ. Vezi definitia »