Definita cuvantului șarlă
șárlă (șárle), s. f. – Cîine, potaie. Origine necunoscută. Der. din fr. Charles (Tiktin; Candrea) este improbabilă, mai sigur este vorba de o creație expresivă, cf. cotarlă.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu șarlă
RESURGÉNȚĂ, resurgențe, s. f. (Geol.) Izvor carstic intermitent; izbuc. – Din fr. résurgence. Vezi definitia »
DRÚZĂ s. f. geodă (1). (< fr. druse) Vezi definitia »
INSENESCÉNȚĂ s.f. (Liv.) Faptul de a nu îmbătrâni. [< fr. insénescence]. Vezi definitia »
RĂMĂȘÍȚĂ, rămășițe, s. f. 1. Ceea ce a rămas dintr-un tot sau dintr-o cantitate oarecare, după ce a dispărut sau a fost utilizată cea mai mare parte; rest. ◊ Rămășițele pământești (sau trupești) = corpul neînsuflețit al unui om; cadavru. 2. Ceea ce a rămas neexecutat, neîmplinit dintr-o datorie, dintr-o obligație. 3. (Înv.) Ceea ce prisosește. 4. Ceea ce lipsește până la cantitatea sau limita prevăzută. 5. (Înv.) Rezultatul unei scăderi; rest. – Rămas + suf. -iță. Vezi definitia »
DIALÉCTICĂ s.f. – V. dialectic (1) [DEX'98] Vezi definitia »