Definita cuvantului șarlatan
șarlatán (șarlatáni), s. m. – Pungaș, escroc. – Mr. șarlatan. Fr. charlatan. – Der. șarlatanie, s. f. (escrocherie, pungășie); șarlatanism, s. n., din fr. charlatanisme. Mr., prin intermediul ngr. τσαρλατάνος.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu șarlatan
INDO-IRANIÁN, -Ă, indo-iranieni, -e, adj. (În sintagma) Limbi indo-iraniene = grup de limbi al familiei indo-europene, din care face parte sanscrita, limba literară clasică a Indiei, precum și grupul iranian. [Pr.: -ni-an] – Din fr. indo-iranien. Vezi definitia »
trăgán (-ne), s. n. – Adenită, mai ales la animale. Origine incertă. Se consideră drept der. din ngr. τράγανον „cartilaj” (Cihac, II, 707; Tiktin; Candrea; Gáldi, Dict., 263), dar semantismul nu apare clar. Poate a existat o confuzie cu ngr. θράϰα sau θράϰια „jar, jăratic”, cf. antrax „cărbune” și „tumoare” și carbunco. Der. din gr. τράχαλος „ceafă” (Diculescu, Elementele, 431), nu este probabilă. Vezi definitia »
ARHEIÁN, -Ă adj. (Geol.) Care aparține arhaicului. [Pron. -he-ian. / < fr. archéen]. Vezi definitia »
MERCAPTÁN s.m. (Chim.) Substanță organică cu miros urât derivată din alcool, în care oxigenul este înlocuit de sulf; tioalcool. [< fr. mercaptan]. Vezi definitia »
ELITROPLÁN s.n. Aeronavă la care ampenajul este înlocuit cu elitre așezate sub aripă. [Cf. fr. élytroplane]. Vezi definitia »