TERITÓRIU s. n. 1. spațiu geografic determinat prezentând o unitate fizică sau politică. ◊ porțiune de pe glob, incluzând uscatul, subsolul, apele și spațiul aerian de deasupra lor, care se află sub suveranitatea deplină și exclusivă a unui stat. 2. spațiu limitat care asigură necesitățile de supraviețuire, alimentare și apărare ale unui animal sau grup de animale. 3. (anat.) ansamblu de organe, mușchi și porțiuni ale pielii în care este distribuit un vas sau un nerv. (< lat. territorium, fr. territoire) Vezi definitia »

NAUFRÁGIU s.n. 1. Scufundare a unei nave; accident sau avarie care scoate o navă din circulație. 2. (Fig.) Ruină, distrugere, eșec total. [Pron. na-u-fra-giu. / < lat. naufragium, cf. fr. naufrage, it. naufragio]. Vezi definitia »

BOGHÍU, boghiuri, s. n. Dispozitiv care înlesnește intrarea în curbă a unui vehicul de cale ferată. – După fr. bogie. Vezi definitia »

CICHIRGÍU, cichirgii, s. m. (Înv.) Cofetar; cel care ducea tăvile cu dulceață la curtea domnească. – Din tc. șeker-ci. Vezi definitia »

gingirlíu (-íe), adj. – (Cafea) cu spumă, cum o preferă orientalii. Tc. cicili „drăguț, bun”, cf. gigea (Șeineanu, II, 188). Vezi definitia »