Definita cuvantului schilod
schilód (-oádă), s. f. – 1. Beteag, paralitic. – 2. Diform, desfigurat, slut. – Var. schilog, schinol. Schilog este o var. a lui schilav, cu schimb de suf.; de aici s-a trecut la schilod, printr-o evoluție fonetică inversă cu cea din putred › putrezi › putregai sau din repede › repezi › repeguș. Der. directă din chilă (Geheeb 33), sau din ngr. *σϰέλώδης, de la σϰέλος „coapsă” (Bogrea, Dacor., III, 736), nu este probabilă. Rus. skiljaga „cerșetor, vagabond”, pe care Vasmer, II, 637, o consideră de origine necunoscută, provine din rom. schilog. Der. schilodi (var. schilogi, schidoli), vb. (a beteji, a mutila, a ciunti); schilodeală (var. schilogeală, schilozeală, schilodenie, schilozenie), s. f. (invaliditate, paralizie).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu schilod
IZOPÓD, izopode, s. n. (La pl.) Ordin de crustacee care au un segment toracic unit cu capul și șapte segmente toracice libere, fiecare cu câte o pereche de picioare identic conformate; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. – Din fr. isopode. Vezi definitia »
TRIPÓD s.n. 1. (Ant.) Scaun de bronz cu trei picioare, frumos arcuite, pe care ședea sibila în timpul oracolelor din templul de la Delfi, închinat zeului Apolo. ♦ Trepied. 2. (Mar.) Macara alcătuită din trei picioare reunite la partea de sus. [< fr. tripode]. Vezi definitia »
DIPÓD, -Ă, adj. (Lit.: despre versuri) Care este format din două picioare metrice. Vezi definitia »
AXELROD [ækslrod], Julius (1912-2004), biochimist american. A studiat formarea, depozitarea și inactivarea noradrenalinei în terminațiile nervoase. Premuil Nobel împreună pentru medicină (1970), împreună cu B. Katz și U. von Euler. Vezi definitia »
MELÓD s. m. compozitor de cântece religioase din primele secole ale creștinismului oriental. (< fr. mélode, gr. melodos) Vezi definitia »