Definita cuvantului scîrbă
scîrbă (-be), s. f.- 1. (Înv., Mold., Trans.) Supărare, chin, amar. – 2. (Mold.) Nenorocire, năpastă. – 3. Dezgust, repulsie, plictis. – 4. Greață silă. Sl. skrŭbĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Șeineanu, Semasiol., 215), cf. bg. skrăb, slov. skrb. – Der. scîrbavnic (var. scîrbelnic), adj. (Mold., respingător); scîrbi (var. înv. oscîrbi), vb. (înv., a mîhni, a necăji; refl., înv., a se întrista; refl., a se plictisi, a i se urî); scîrbos, adj. (respingător; nesuferit, iritabil), în Munt.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu scîrbă
REMANÉNȚĂ s.f. 1. Stare (a unui corp) care se menține, care persistă (după o comprimare). ♦ Remanență magnetică = polarizație magnetică rămasă într-o substanță după suprimarea câmpului magnetizant. 2. Proprietate a unor senzații sau imagini de a persista după încetarea excitației care le-a produs. [< fr. rémanence]. Vezi definitia »
adunare generală expr. (glum.) ghiveci de legume Vezi definitia »
ACOLÁDĂ, acolade, s. f. 1. Semn grafic în forma a două fragmente de arc împreunate, prin care se arată că mai multe cuvinte, formule, portative muzicale etc., sunt legate între ele printr-un anumit raport. 2. (Înv.) Moment din ceremonialul prin care se învesteau cavalerii în evul mediu. – Fr. accolade. Vezi definitia »
ploșnicioáră, ploșnicioáre, s.f. (reg.) ploșniță mică. Vezi definitia »
RABÁNĂ s. f. Țesătură dungată, impermeabilă, obținută din rafie, care se folosește, în Africa, la confecționarea îmbrăcămintei, a perdelelor etc. – Din fr. rabane. Vezi definitia »