Definita cuvantului scîndură
scîndúră (-ri), s. f. – Bucată de lemn cu formă dreptunghiulară, obținută prin tăierea longitudinală a buștenilor. – Mr. scîndură, megl. scǫndură. Lat. scandŭla (Pușcariu 1552; REW 7652), cf. calabr. scándula, cat. escandia, sp. escanda (arag. escalla), port. escandea. – Der. scîndurea, s. f. (scîndură mică; bulfeu la jug); scîndurice, s. f. (scîndură mică; piedică la războiul de țesut); scîndurărie, s. f. (scînduri multe; depozit de scînduri).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu scîndură
CODẤRLĂ, codârle, s. f. 1. Partea dinapoi, mobilă, a unui car sau a unei căruțe, în care se pune de obicei nutreț pentru animalele de tracțiune. 2. Fig. (Fam.) Partea de la coadă a unei cete, a unui stol de păsări etc. [Var.: (reg.) codírlă s. f.] – Coadă + suf. -ârlă. Vezi definitia »
pensionară, pensionare s. f. 1. deținută, pușcăriașă. 2. prostituată care activează într-un bordel. Vezi definitia »
NEREÍDĂ, nereide, s. f. Fiecare dintre cele cincizeci de nimfe ale mării în mitologia greacă, despre care se credea că se iveau printre talazuri la chemarea corăbierilor în primejdie pentru a le da ajutor. – Din lat. Nereides, fr. néréide. Vezi definitia »
BANDERÓLĂ, banderole, s. f. 1. Fâșie de hârtie lipită în jurul unui ambalaj sau pe locul lui de deschidere, ca mijloc de control al integrității mărfii ambalate. ♦ Bandă de hârtie care împiedică deschiderea unui volum recent apărut și pe care se imprimă de obicei reclama editurii. 2. Brasardă. 3. Steguleț care servește ca semn distinctiv (prins în vârful unei lănci, al unui catarg. etc). – Din fr. banderole. Vezi definitia »
FRACTÚRĂ s. f. 1. ruptură violentă a unui os sau cartilaj. ◊ (fig.) ruptură, despărțire. 2. casură. 3. falie. (< fr. fracture, lat. fractura) Vezi definitia »