Definita cuvantului scîrț
scîrț, interj. – Imită hîrșîitul sau pîrîitul. – Var. scîrță. Creație expresivă, cf. pîrț. – Der. scîrțîi (var. scîrții, Banat (s)cîrțăi; mr. cărținescu, cărținire), vb. (a pîrîi, a trosni, a scrîșni; a rîcîi), cf. bg. (s)kărcam (Conev 95), ceh. skŕećeti, ngr. ϰριτσανίζω (› mr.), it. scricciolare, germ. kratzen; cherțăni, vb. (a țipa); scîrțîială (var. scîrțîitură), s. f. (faptul de a scîrțîi, zgomot ascuțit); scîrțîitoare, s. f. (duruitoare, huruitoare).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu scîrț
CHIBÍȚ/CHÍBIȚ s. m. cel care asistă la un joc de noroc. (< germ. Kiebitz) Vezi definitia »
BĂGĂRÉȚ, -EÁȚĂ, băgăreți, -e, adj. (Fam.) Care se amestecă insistent în toate; băgăcios, înfigăreț. – Băga + suf. -ăreț. Vezi definitia »
ȘORICÚȚ, șoricuți, s. m. Șoricel. [Var.: șorecúț s. m.] – Șoarec + suf. -uț. Vezi definitia »
RÂZĂRÉȚ, -EÁȚĂ, râzăreți, -e, adj. (Rar) Care râde mereu și de orice. – Râde + suf. -ăreț. Vezi definitia »
JILȚ s. n. v. jeț. Vezi definitia »