POLITOMÍE s. f. diviziune în mai multe părți, grupe sau specii. (< fr. polytomie) Vezi definitia »

ZOOPSÍE s. f. Halucinație vizuală în care se percep diverse animale (hidoase sau periculoase), manifestată în intoxicații cu alcool, stupefiante etc. – Din fr. zoopsie. Vezi definitia »

prăpástie (-ăstii), s. f. – 1. Hău, abis, genune. – 2. Gol, imensitate. – 3. Prostie, fleac. – Sl. (rus.) propastĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 211), cf. prăpădi. – Der. prăpăstui, vb. (a rostogoli; refl., a se năpusti; refl., a se tulbura); prăpădere, s. f. (înv., prăpastie), creație personală a lui Dosoftei; prepestenie, s. f. (Olt., prăpastie; dezastru). Vezi definitia »

LITOCLASTÍE s. f. 1. zdrobire operatorie a calculilor vezicali, spre a fi extrași din uretră. 2. proces mecanic de fragmentare a rocilor, fără a le modifica compoziția chimică sau structura. (< fr. lithoclastie) Vezi definitia »

PARATONÍE s. f. 1. tulburare a tonusului muscular, constând în contractarea mușchilor atunci când ar trebui să se relaxeze. 2. întârziere a unor mișcări la plante sub influența unor factori externi. (< fr. paratonie) Vezi definitia »