SCHIF s. n. 1. ambarcație de dimensiuni mici, lungă și îngustă, cu pupa și prora ascuțite, folosită pentru sport. 2. probă sportivă practicată cu schiful (1). (< fr., engl. skiff) Vezi definitia »

șif¹ adv. (reg.) oblic, pieziș. Vezi definitia »

cóif (cóifuri), s. n. – Cască, coif. Lat. tîrzie cofea (Diez, I, 148; Diez, Gramm., I, 172; Pușcariu 393; REW 2024; DAR), probabil în legătură cu cofă; cf. it. (s)cuffia, fr. coiffe, prov. coifa, sp. (es)cofia, port. coifa. Cf. și scufie. Unii cercetători pun la îndoială această der. și consideră cuvîntul ca neol. (Cihac, II, 697; lipsește în Candrea-Dens.). Apare din sec. XVI. – Der. încoifa, vb. (a pune coif). Vezi definitia »

SEMISCHÍF s. n. gig (1). (< fr., engl. semi-schiff) Vezi definitia »

REVÍF s. n. perioadă a mareei între apa liniștită și cea în creștere. (< fr. revif) Vezi definitia »