crivác (-ce), s. n. – 1. Bîtă, ciomag. – 2. Fiecare din parii care formează cadrul pietrei fixe a morii de grîu. – 3. Bîrnă care întărește scheletul unor luntre. – 4. Scripete, troliu. Bg., rut. krivak „lemn strîmb” (Cihac, II, 84). Cf. crivală, crivină. Vezi definitia »

ORÁC interj. (Reg.; de obicei repetat) Cuvânt care redă strigătul broaștelor. – Onomatopee. Vezi definitia »

FOAC, foaci, s. m. Pește cu corpul alungit, cu capul prelung și curbat și cu aripile roșietice (Squalius leuciscus). – Et. nec. Vezi definitia »

tartalác (-ci), s. m. – Aușel (Regulus cristatus). Sb. trtak (Candrea), poate contaminat cu pitpalac. Vezi definitia »

poleác, -ă, poléci, -ce, adj., s.m. și f. (înv. și reg.) 1. polon, polonez, leșesc. 2. (s.f.) limba poloneză. 3. (s.m. și f.) persoană de origine polonez, polon. 4. (s.f.; în forma: polacă) dans de origine poloneză; polcă. 5. (s.m. și f.; reg.) persoană care are un defect la vorbire. 6. (s.m. și f.) persoană scoasă din evidența militară; reformat. Vezi definitia »