Definita cuvantului sgaibă
sgáibă (-be), s. f. – 1. Rană, rosătură, bubă superficială. – 2. Crustă, coajă. – 3. Demon, termen de ocară. – Var. mr. zǵaibă. Lat. scăbia, de la scăbĕre „a se freca” (Cipariu, Elem., 72; Densusianu, Hlr., 133; Pușcariu 1936; REW 7634; cf. în contra Graur, BL, V, 113), cf. alb. zgebë „rîie” (Philippide, II, 653), it. scabbia „rîie”. Proveniența în rom. pornind de la alb. (Weigand, Jb., XIX, 144) pare o ipoteză inutilă, ca și sursa anterioară indoeurop. (Lahovary 327). Pentru formă, cf. habeat › aibă. Etimonul lat. nu a fost acceptat din cauza dificultății semantice, dacă se pornește de la sensul de „rîie”, propriu lui scabies; dar este de presupus că cuvîntul lat. conservat și sensul său etimologic, de „mîncărime, lucru care provoacă scărpinatul”, care este cel al cuvîntului rom. – Der. sgăibos, adj. (ulceros).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu sgaibă
INTERDEPENDÉNȚĂ s. f. Legătură și condiționare reciprocă între lucruri, fenomene, procese etc. ♦ Categorie a dialecticii care desemnează totalitatea formelor de legătură dintre obiectele și fenomenele naturii, ale societății și ale gândirii. – Din fr. interdépendance. Vezi definitia »
întorcătúră s.f. (reg., înv.) întâia vizită a noilor căsătoriți la socrii mirelui. Vezi definitia »
TAUTOGRÁMĂ s. f. poezie ale cărei versuri încep cu aceeași literă. (< fr. tautogramme) Vezi definitia »
BUMBĂCÁRIȚĂ, bumbăcarițe, s. f. Numele a două specii de plante erbacee cu flori brune-roșietice sau verzi-negricioase, având fructul acoperit cu peri care îl ajută la zburat (Eriophorum angustifolium și latifolium). – Din bumbac + suf. -ariță. Vezi definitia »
SÉPTIMĂ2 s. f. a șaptea poziție de apărare la scrimă. (< fr. septime) Vezi definitia »