Definita cuvantului silabă
silábă (-be), s. f. – Grup de foneme pronunțat într-un singur efort expirator. – Mr. silavie. Fr. sylabbe, mr. din ngr. σμλλαβή. – Der. silabisi, vb. (a pronunța rar, pe silabe), format după ngr. σμλλαβίζω (Tiktin; Gáldi 251) cu finala -si provine vb. împrumutate din gr., cf. mr. silavisire; silabic, adj., din fr. syllabique.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu silabă
METALDEHÍDĂ s. f. substanță solidă albă rezultată prin polimerizarea aldehidei acetice, folosită drept combustibil. (< fr. métaldéhyde) Vezi definitia »
PIESÚȚĂ, piesuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui piesă. – Piesă + suf. -uță. Vezi definitia »
DUNÉTĂ s. f. mică punte deasupra punții principale la pupa unei nave. (< fr. dunette) Vezi definitia »
saráci-báșă s.m. (înv.) mai mare peste rândașii de la serai sau peste cei de la curtea domnilor români; rândaș-șef. Vezi definitia »
BRẤNCĂ1 s. f. 1. Boală contagioasă, specifică porcilor, caracterizată prin lipsa poftei de mâncare și apariția unor pete violacee. 2. Erizipel. 3. Plantă erbacee fără frunze, cu flori verzui sau alburii grupate în formă de spic, folosită în medicina veterinară (Salicornia herbacea). ◊ Compuse: brânca-porcului = a) plantă erbacee cu tulpina și frunzele acoperite cu peri moi (Scrophularia Scopolii); b) cinsteț; brânca-ursului = a) crucea-pământului; b) pedicuță. 4. Ciupercă cu pălăria întinsă și răsfrântă prevăzută cu peri aspri (Stereum hirsutum). Vezi definitia »