Definita cuvantului simbol
simból (simboluri), s. n. – Semn. – Var. înv. simvol. Mr. simvulie. Fr. symbole, var. din gr. σύμβολον (sec. XVIII, Gáldi 252). Der. (din fr.) simbolic, adj.; simbolist, s. m.; simbolism, s. n.; simboliza, vb. – Cf. sîmbure.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu simbol
HOL, holuri, s. n. Încăpere (de trecere) într-o locuință, care face legătura între intrare și celelalte încăperi ale apartamentului, clădirii etc. – Din fr., engl. hall. Vezi definitia »
protocól (-luri), s. n. – Ceremonial, proces-verbal. Fr. protocole. – Der. protocolar, adj., din fr. protocolaire; protocoli (var. (îm)protocola), vb. (a include într-un protocol), din germ. protokollieren. Vezi definitia »
Marghiol,-oala, marghioli,-oale, adj. (Reg.) Destept, istet; p.ext. smecher, siret – Ngr. mar(g)iolos. Vezi definitia »
ZVẤRCOL s. n. (Rar) Zbatere, zvâcnet, clocot, frământare continuă. – Din zvârcoli (derivat regresiv). Vezi definitia »
POL s.m. 1. (Mat.) Fiecare dintre cele două puncte în care o axă străpunge sfera. ♦ Originea unui sistem de coordonate polare. 2. (Astr.) Fiecare dintre cele două extremități ale axei Pământului. ♦ Pol ceresc = fiecare dintre cele două puncte în care bolta cerească pare să fie atinsă de axa în jurul căreia se efectuează mișcarea diurnă a aștrilor. 3. (Fiz.) Fiecare dintre capetele opuse ale unui magnet; fiecare dintre centrele de sarcină electrică ale unei pile electrice sau ale unui curent electric. 4. (Fig.) Extremități, puncte opuse unul față de celălalt. [Pl. poli, (s.n.) poluri. / < fr. pôle, cf. germ. Pol < lat. polus , gr. polos < polein – a se întoarce, a se învârti]. Vezi definitia »