Definita cuvantului șiștoare
șiștoáre (-óri), s. f. – 1. Centură, bandă, fașă. – 2. Una din cele șapte tije dispuse în cerc care formează volantul roții de moară. – Var. șitoare, șîștoare, șuștoare. Sb. šestar „cerc”. Legătura cu lat. cinctorium (Crețu 338) sau cu sl. šiti „a coase” (Scriban) este improbabilă. După Cihac, II, 389, din sl. šiška „con”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu șiștoare
POLICONDENSÁRE s. f. Reacție de combinare a unor monomeri într-o macromoleculă, cu eliminarea concomitentă a unor produse secundare. – Poli- + condensare (după fr., engl. polycondensation, germ. Polykondensation). Vezi definitia »
URNÍRE, urniri, s. f. Acțiunea de a (se) urni și rezultatul ei. – V. urni. Vezi definitia »
NEPRECIZÁRE, neprecizări, s. f. Lipsă de precizare. – Ne- + precizare. Vezi definitia »
HUMOÁRE, humori, s. f. V. umoare. Vezi definitia »
CONVORBÍRE, convorbiri, s. f. Acțiunea de a convorbi; conversație, discuție. ◊ Convorbire telefonică = comunicație bilaterală realizată prin intermediul unei instalații telefonice. – V. convorbi. Vezi definitia »