PETÚN s. n. (bot.) tabac. (< fr. pétun) Vezi definitia »

FÁUN, fauni, s. m. Zeu al fecundității din mitologia romană; (sens curent) divinitate romană campestră, protectoare a câmpiilor, pădurilor și turmelor, înfățișată ca un bărbat cu coarne și cu picioare de țap. – Din lat. faunus. Vezi definitia »

furtún (furtúnuri), s. n. – Tub flexibil pentru udat. – Var. (înv.) hurtum, hortum. Mr. fortumă. Tc. hortum (Scriban, Arhiva, 1912). Apare în sec. XVIII (Cantemir), cu sensul de „trompă de elefant”. Cf. bg. ortuma. Vezi definitia »

CĂPCĂÚN, căpcăuni, s. m. Ființă fabuloasă din mitologia populară românească, închipuită cu trup de om și cu cap de câine, uneori cu două capete și cu două guri, despre care se spune că mânca oameni. ♦ Epitet dat unui om rău, crud, sălbatic. Cap¹ + câine (după ngr. kinokefalos). Vezi definitia »

un spatiu pe internet, asa zice prostu de Pruteanu!!! Vezi definitia »