Definita cuvantului slavă
slávă (-ắvi), s. f. – 1. Glorie, onoare, exaltare, preț. – 2. Fericire. – 3. Văzduh, cer. Sl. slava (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 347). – Der. slăvi, vb. (a glorifica, a exalta, a înălța), din sl. slaviti; slăvitor, adj. (cîntec de glorie, Te Deum), din sl. slavoslovije, după gr. δοξολογία; slavoslovi, vb. (a cînta imnuri), din sl. slavosloviti, înv.; proslăvi, vb. (a glorifica; a preamări; refl., Mold., a se preamări), din sl. proslaviti; pravoslavie, s. f. (înv., orotodoxie), din sl. pravoslavije; pravoslavnic, adj. (ortodox), din sl. pravoslavinŭ.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu slavă
BUIÓTĂ s. f. termofor. (< fr. buillotte) Vezi definitia »
COLÍTĂ1 s. f. inflamație a colonului3. (<fr. collite) Vezi definitia »
ACTINOGRÁMĂ s. f. diagramă obținută la actinograf. (< fr. actinogramme) Vezi definitia »
MUSELÍNĂ, museline, s. f. Țesătură de bumbac sau de mătase, subțire și străvezie, din care se confecționează îmbrăcăminte ușoară, perdele etc. ♦ Stofă de lână foarte fină. [Var.: muselín, muslín s. n.] – Din fr. mousseline, pol. múslin, tc. musín. Vezi definitia »
GHEÉNĂ s. f. (Livr.) Iad, infern. – Din sl. geena. Vezi definitia »