Definita cuvantului snamă
snámă (-me), s. f. – Monstru, lepădătură, stîrpitură. – Var. znamă. Sb. znamenje „semn, semnal” (Candrea). Este dubletul lui znamenie, s. f. (înv., semnal), din sl. znamenije; de la znamăn (var. zneamăn, znemene, Banat zleamăn), s. n. (placă, lespede, mormînt), din sb. znamenje, zlamenje; și din znamen, s. n. (ecuson, insignă militară), din rus. znamenĭ (Candrea).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu snamă
PEPTÍDĂ s. f. compus natural sau sintetic din desfacerea hidrolitică a proteinelor. (< fr. peptide) Vezi definitia »
CHESTÚRĂ, chesturi, s. f. Organ polițienesc în trecut, imediat superior unui comisariat. ♦ Local în care era instalat acest serviciu. – Din lat. quaestura, fr. questure. Vezi definitia »
JUSTÉȚĂ s. f. v. justețe. Vezi definitia »
LOGIGRÁMĂ s. f. organigramă (2). (< logic + -gramă) Vezi definitia »
BARBÚTĂ, barbute, s. f. (Înv.) Monedă de la începutul secolului trecut, cu valoare de 2 lei (vechi) și 10 parale. – Et. nec. Vezi definitia »