Definita cuvantului spătar
spătár (-ri), s. m. – Boier de rangul întîi, șef al armatei; în Mold. era pîrcălab de Cernăuți. – Spătarul al doilea, boier de rangul doi, locțiitorul spătarului. Mgr. σπάθαριος (Roesler 576; Murnu 52). – Der. spătăreasă, s. f. (nevastă de spătar); spătărel, s. m. (militar în subordinea spătarului); spătări, vb. (a exercita slijba de spătar); spătărie, s. f. (slujba și sediul spătarului; sala tronului; închisoare); spătăresc, adj. (al spătarului).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu spătar
ECHISCALÁR, -Ă, echiscalari, -e, adj. (Mat.) Calitate a unei linii, a unei suprafețe sau a unei porțiuni din spațiu de a fi locul geometric al punctelor în care un scalar de câmp are aceeași valoare. – Din fr. équiscalaire. Vezi definitia »
SEPTENÁR, -Ă, septenari, -e, adj. (Rar) Care privește o perioadă de șapte zile, șapte ani. ♦ (Despre versuri) Compus din șapte picioare și jumătate. – Din fr. septénaire, lat. septenarius. Vezi definitia »
SORȚÁR, sorțari, s. m. Tânăr care (potrivit unui vechi sistem de recrutare) trăgea la sorți pentru a fi repartizat la o anumită armă. – Sorț + suf. -ar. Vezi definitia »
CVINCVAGENÁR, -Ă adj., s. m. f. cincantenar. (< fr. quinquagénaire, lat. quinquagenarius) Vezi definitia »
IAR adv., conj. I. Adv. 1. Încă o dată, din nou; iarăși. 2. De asemenea, la fel. II. Conj. 1. (Adversativ) Dar, însă. 2. (Copulativ) Și. [Var.: iáră adv., conj.] – Et. nec. Vezi definitia »