maimár (maimári), s. m. – (Înv.) Conducător de lucrări, subinginer. – Mr. maimar. Tc. (arab.) meimar (Șeineanu, III, 74), cf. ngr. μαϊμάρης, bg., sb. maimar. – Der. maimărie, s. f. (biroul maimarului). Vezi definitia »

INTERMAXILÁR, -Ă adj. Între, dintre maxilare. [Cf. fr. intermaxillaire]. Vezi definitia »

ȘERPÁR (1) șerpare, s. n., (2) șerpari, s. m. 1. S. n. Brâu lat de piele (prevăzut cu buzunare) pe care îl poartă țăranii; chimir. 2. S. m. Pasăre răpitoare, asemănătoare cu acvila, cu spatele de culoare brună-cenușie și cu pântecele alburiu, care se hrănește mai ales cu șerpi, șopârle și broaște (Circaëtus gallicus). – Șarpe + suf. -ar. Vezi definitia »

HUSÁR, husari, s. m. (Înv.) Ostaș din cavaleria maghiară. – Din magh. huszár. Vezi definitia »

MACROMOLECULÁR, -Ă adj. (Despre substanțe) Alcătuit din macromolecule. [Cf. fr. macromoléculaire]. Vezi definitia »