DAIBÓJ s. n. (Fam.; în expr.) Pe daiboj = pe nimica toată, pe gratis, degeaba. A umbla cu daibojul = a cere de pomană, a umbla cu cerșitul. – Din bg. daj bože. Vezi definitia »

carbój, carboáje, s.n. (reg.) cujbă (lemnul încovoiat al luntrii). Vezi definitia »

stacój (-ji), s. m. – Homar, rac. – Var. stacoș. Mr. astahó. Ngr. σταϰός (Cihac, II, 701), cf. tc. istakos, bg. astakos. – Der. stacojiu, adj. (roșu). Vezi definitia »

daibój adv. – În expresia pe daiboj „gratis”. Bg., rus. daj bože „deie Domnul” (Iordan, BF, IV, 170), cf. sb. dabogme „gratis”. Cuvînt argotic. – Der. daiboji, vb. (a vorbi aiurea, a bate cîmpii); daibojeală, s. f. (vorbe fără rost). Vezi definitia »

sabój, sabóji, s.m. (reg.) dispozitiv care servește la frânarea roții unei căruțe. Vezi definitia »